Actorii.

OK, cineva sa ridice mana, cate specii de animale stiti care sa faca ce nu vor sa faca? cate animale fac ceva ce nu inseamna "ceva" pentru ele? Ce specie din regnul animal.... sau nu, face lucruri doar de dragul de a le face? adica din dragoste pentru actiunea in cauza si nu pentru rezultatul ei... eu as spune una singura, omul... dar nu va luati dupa mine ca si eu sunt un om si e foarte posibil ca ce fac acum sa fie la fel, sa-mi doresc mai mult sa scriu decat sa exprim ceva ce gandesc sau simt... am sa ma gandesc si daca-i asa n-am sa mai scriu, ba mai mult am sa incerc nici macar sa gandesc in felul asta.... ar trebui sa incercati si voi.

cosmar

Era intuneric afara, O gasca de vreo 6-7 adolescenti, poate ceva mai multi, dar nu mai mult de 10 tipi si tipe. Toti euforici, cu sticle de bautura in maini, le agitau pe sus. Mai toti fumau, radeau tare, dansau... genul de dans care merge pe orice melodie de discoteca, si parca era si muzica desi eu n-auzeam. Ma simteam cam amortit, poate de la alcool. Cumva s-au hotarat ca unul dintre ei, sa aduca o rulota mare, o masina care semana pe dinafara cu o rulota dar pe dinauntru cu un autobuz, cu care sa mergem la o petrecere undeva la un cunoscut. Am ajuns intr-un cartier marginas si undeva la parter se vedeau umbre dansand si se auzea muzica tare, lume multa inuntru si parca si afara erau 2-3 grupuri de cate 3-4 tipi si tipe care fumau, beau, vorbeau. Nu le vedeam fetele, erau mereu in umbra dar parca ne urmareau cu privirea si simteam ca vorbesc despre noi. A tras autobuzul chiar in fata intrarii si au coborat toti cu galagie si euforie, agitand in continuare sticlele si mergand in pasi de dans spre intrarea in apartament. Eram in spatele lor. Inauntru atmosfera era lafel, parca si interiorul era tot interiorul din autobuz dar cu mult mai multa lume, iar eu stateam tolanit intr-un fotoliu si beam. Ma cam imbatasem dar toata lumea se simtea bine, fum, bautura si betivi peste tot iar muzica era atat de tare incat nu puteai sa vorbesti cu nimeni... n-auzeam nici un sunet totusi dar parea o atmosfera zgomotoasa. Era cam apasatoare totusi asa ca m-am ridicat si m-am dus in bucatarie unde m-am ajezat pe un scaun de lemn, genul de scaun de bucatarie si mi-am lasat capul pe o masa de bucatarie lafel de simpla. Parea un loc ok momentan, mai erau vreo 2-3 persoane p-acolo dar stateau in umbra si vorbeau. M-au vazut cand am intrat dar si-au continuat conversatia.

La un moment dat navaleste inauntru unul din tipii cu care venisem, mort de beat, se pravaleste peste mine in dorinta de a ma imbratisa, o forma de exprimare a prieteniei lui, probabil. Dupa el cateva tipe ceva mai putin distruse, cu mainile intinse alergau sa-l ajute sa se ridice si-l mustrau si incercau sa-i explice ca trebuie sa se controleze si ca sa nu faca scandal etc. Aproape ca vroiam sa le contrazic, nu parea pus pe cearta ci doar cauta o forma sa-si exprime sentimentele frumoase pt mine, iar eu incercam sa-l tolerez desi nu-mi placea asta,

Eu tot n-auzeam muzica. Tipul asta, un blondut, subtirel, un pustan dragut, devenea tot mai agresiv pe masura ce incercarile lui de-a ma strange-n brate deveneau tot mai greu de realizat. Bucataria se umpluse de lume, tipi si tipe, nu-i mai vedeam p-aia din umbra, era lumina acum... tipul asta devenise aproape violent dar nu-mi faceam problem, puteam sa-l bat oricand, chiar si-n starea in care eram dar cu toate astea nu-mi mai placea atmosfera asa ca m-am hotarat sa plec inapoi in sufragerie dupa o alta iesire violenta de-a lui. Acum chiar am avut impresia c-a vrut sa ma loveasca dar n-a reusit din cauza bauturii si a celorlalti din jusr care incercau in continuare sa-l ia d-acolo sau sa-l potoleasca asa ca am hotarat sa evit scandalul si m-am intors in sufragerie. Nu mai arata ca autobuzul cu care am venit ci chiar ca o sufragerie. Avea si cateva fotolii si o usa in cealalta parte a camerei si un balcon in stanga. Asezarea camerelor mi-era forte cunoscut, era exact ca la mine, unde am copilarit, un apartament stil vagon.

In sufragerie nu mai era asa multa lume si parca aparuse si aici un grup de umbre care vorbeau si se uitau la mine. Nu mai aveam chef, ma enervau umbrele astea. Am trecut in cealalta camera tinandu-ma de pereti si cu picioarele larg desfacut. Usa dadea catre un hol lung ce ducea catre o alta camera si spre baie. In stanga era usa intre-deschisa a unei alte camere unde doua persoana stateau pe un pat si vorbeau. Era o tipa bruneta cu parul lung si buzele rosii, frumusica si calda, pe cealalta n-o vedeam dar simteam ca e acolo. Le-am surprins si am avut senzatia ca vorbeau despre mine si dupa cateva momente de ezitare, bruneta a inceput sa-si framante mainile si parca-si cauta cuvintele sa-mi spuna ceva, parea speriata... mi-a zis ceva... zicea sa fac ceva.... nu mai stiu... m-am intors in sufragerie.

Treaba cu tipul blond nu se terminase, erau tot in bucatarie si parca se auzeau voci rastite... eu tot n-auzeam nimic. A urmat o serie de evenimente ce s-au desfasurat mai rapid decat eram in in stare sa le inteleg. Blondul a venit un fuga din bucatarie cu mana dreapta ridicata si parca avea ceva in mana cu care m-a atacat dar nu m-a nimerit si amandoi am cazut peste niste saci mari plini cu haine si carpe de tot felul. Eu m-am ridicat dar el avea inca probleme cu sacii aia, il incurcau... devenise o cearta generala in care parca mai erau cativa care erau de partea blondului iar alti cativa de partea mea in timp ce restul incercau sa opreasca cearta. Toata lumea se rastea iar eu nu intelegeam care este motivul, nu auzeam nimic.

Am simtit ca trebuie sa plec si cativa au luat-o spre iesire tragandu-ma si pe mine dupa ei. Ne-am urcat in masina care nu mai arata ca un autobuz ci mai degraba ca o rulota si parca nu mai erau tot cei cu care am venit... si erau mai putini... 3-4 maxim... Eram cam pe fuga asa ca masina a pornit desi ei inca discutau care sa conduca, se pare ca nici unul dintre ei nu stia cum. Masina a prins viteza, mergeam pe stradute inguste undeva in cartierul in care am copilarit, stiam stradutele... m-am uitat si cineva preluase volanul... a pirdut controlul masinii... ne-am lovit de o masina parcata si s-a auzit o bufnitura puternica, a fost primul sunet pe care l-am auzit... si apoi un tipat scurt... am transpirat... am vazut cateva imagini din afara masinii, am vazut botul masinii turtit de la masina parcata pe care o lovisem, o femeie cu par lung si blond si parca imbracata intr-o haina de blana lunga de culoare inchisa.... masina noastra trecea in viteza pe straduta lovind aproape toate masinile parcate si in partea stanga, cam in dreptul locului unde eram eu se formase o spartura in caroserie, lata de vreo jumatate de metru, prin care se vedeau masinile si scanteile provocate de lovituri.

Era moarta, n-am vazut cand a fost lovita dar toti credeau ca a murit. Ceilalti tipi erau panicati iar soferul disparuse si parea ca masina nu se mai opreste. Am simtit ca trebuie sa oprim masina. Unul dintre ei a trecut la volan si a oprit undeva in spatele blocului meu ca sa nu fim vazuti, eu am coborat si masina a disparut in viteza.

Eram beat mort, abia daca reuseam sa merg dar cautam s-ajung cat mai repede acasa. Casa unde am copilarit. Mai aveam putin.

A aparut un copil de vreo 5-6 ani, brunet, tuns "castron", fata rotunda, solid, cu ochii mari si negri. Era foarte rau si foarte puternic. Avea pungi mari ca de nesomn, amandoi ochii vineti si statea foarte incruntat. M-a speriat asa rau aparitia lui ca nu puteam sa ma misc iar el ma domina cu o forta incredibila. M-a lovit si a inceput sa-mi smulga hainele de pe mine....imi era cunoscuta imaginea, acum parca-mi aduceam aminte ca am mai visat asta odata si cand l-am plesnit ca sa scap de el, a plecat si l-a adus pe taica-su. Nu vroiam sa dau in el acum, stiam c-o sa se intample lafel si de data asta asa c-am incercat sa fug. Erau niste coridoare colorate in galben sau portocaliu sau mov dar numai culori pastelate, inguste, fara usi... am ajuns parca intr-o camera mai mare, ca un salon unde un perete era din geamuri, era ca un fel de iesire, erau si niste scari foarte late, cat toata camera si undeva afara, foarte departe, pe toata linia orizontului se vedeau niste munti zimtati dar cam de aceeasi inaltime, iar pana la munti era desert, pamant arid sau nisip nu-mi dau seama, era inca untuneric afara. Inauntru era luminat destul de bine dar pe alocuri erau si conuri de umbra si parca mai era lume acolo... stateau in umbra si vorbeau...

M-am oprit aici sa-mi dau seama unde sunt si-ncotro s-o iau, dar m-au prins copiii. Erau 4 sau 5 cam de aceeasi varsta, schimonositi de furie, incredibil de rai dar parca nici unul ca cel brunet care parea sa le fie lider. Eram aproape panicat de ideea ca am sa-l lovesc ca sa scap, ma incoltisera si ma chinuiau, imi rupeau hainele si ma loveau si... l-am lovit...s-au mai aprins luminile, acum e mai multa lume, sunt multi care par sa fie parinti ai copiilor dar inca n-a aparut tatal lui... lumea se cearta... argumenteaza, unii imi iau apararea dar parintii par sa fie de neinduplecat.

Apare si el cu ta-su de mana, ceilalti parinti il aplauda si ii fac loc s-ajunga la mine. Urma sa se intample ceva ce toata lume abia astepta. Era ca o executie in public din antichitate. Parintii ovationau si-l bateau pe umar iar el le strangea mainile... era ca un presedinte intr-o campanie din-naintea alegerilor. Cand a ajuns la mine am tot incercat sa-i explic ce s-a intamplat si ca am gresit dar nu trebuia sa ma omoare pentru asta, simteam ca asta avea sa urmeze. El si-a dat camasa jos de parca se pregatea de bataie, intorcea capul cu urechia stanga aproape de mine ca si cum nu m-ar fi auzit bine, radea sarcastic si facea glume rasuflate dar care erau apreciate de masa de parinti, se juca cu mine, facea spectacol, parca prelungea momentul in care avea s-o faca. Nu se compara in rautate sau putere cu fi-su, nici pe departe. Arata ca un muncitor dintr-o fabrica, il simteam ca si-a pierdut speranta demult, ca se uraste pentru ce a ajuns dar ce facea acum era singura placere ce-i mai ramasese si vroia sa profite din plin de ea. El nu numai ca-si invata copilul ca e rau ce face dar il si incuraja, el il trimitea la vanatoare de prosti ca mine. Era ca un paianjen ce-si astepta urmatoare victima in timp ce-si consuma rutina zilnica. As fi putut sa-l bat...

Te iubeste...

Ce-i faci? de ce il chinui? de ce il impingi in intuneric? o sa-ti placa mai mult sa suferi in singuratate? crezi ca suferinta lui iti va distrage atentia de la suferinta ta?... stai pe mal, te plimbi de colo-colo fara o tinta, impovarata de suferinta si visezi ca-ntr-o zi un fluture va trece mlastina si-ti va aduce in dar miros de flori si-mi povestesti despre astea, iar eu m-arunc curajos si potent, viril, eu te protejez, eu iti sunt barbat, eu vreau sa-ti ofer tot ce-ti doresti indiferent de ce crezi... si ma agit, dau din maini si din picoare si ma scufund incet-incet in cautarea acelei flori, in cautarea iubirii tale... dar eu nu-s un fluture, eu iti pot aduce miros de flori, nu-ti pot reda libertatea, pot doar sa te impovareza cu flori culese de mine, flori culese pentru tine. Iti pot aduce tot ce-ti doresti, dar nu asa cum crezi sau vrei tu, ci asa cum pot. Tu-ti cauti o papusa care sa te asculte, o papusa cu care sa te joci... dar tu trebuie sa ma ajuti, am nevoie de tine, trebuie sa-mi explici ce vrei sa faca papusa aceasta. Eu sunt papusa si am sa fac tot ce-ti doresti, dar explica-mi ce. Pe mine nu ma impresioneaza mirosul florilor, eu nu vreau sa trec mlastina, vreau siguranta, vreau liniste, vreau linistea pe care o vad in aceasta dragoste, vreau linistea celor ce se iubesc cu pasiune si pentru care timpul sau spatiul au devenit un nor de fum... poate chiar mai putin, vreau sa fiu al tau pe veci si tu sa fii a mea, vreau sa fim aceeasi fiinta si numai noi sa ne putem deosebi unul de celalalt si pentru toti ceilalti sa fim o singura persoana. Ei nu vor intelege in veci, dar cui ii pasa? noi am fost sculptati dintr-un intreg, ne-am cautat vieti intregi poate, ne-am gasit si regasit de-a lungul timpului, ne-am iubit prin infinit, ne-am chinuit. Spatiul si timpul au fost piedici pentru noi... pentru dragostea noastra, dar niciodata de netrecut. Noi am supravietuit realului, noi existam pur si simplu, ca si natura insasi, noi suntem.

Vorbesc despre mine, secretele mele, ganduri ce n-au mai fost exprimate, frustrari ce n-au mai avut curajul sa se ridice la suprafata, fara ganduri ascunse, tu il vrei asa cum e si-ti spui ca nu conteaza, pentru ca-l iubesti. Te regasesti in toate probleme lui si de fapt asta-ti palce la el, tu nu-l iubesti, ci te iubesti pe tine... lasa-l sa moara, lasa-l sa se inece in mlastina asta in care s-a bagat singur, scuteste-l de chin... o sa moara, atat... revin.

el

Un copil bun, invata bine si e cuminte, ascultator. Parintii-i spun ce sa faca si cum sa gandeasca, invatatorii la fel, ii spun ce e bine si ce e rau, ce are voie sa gandeasca si ce nu, iar el asculta si se supune. Incearca sa faca asa cum invata si devine sclav. Devine sclav doar pentru ca asta invata, cum sa devina sclav, totu-i bazat pe schimburi, primesti invatatura daca accepti si sclavia si tu nu stii ce-i aia si nu stii ce sa raspunzi si atunci te uiti in jur si incerci sa furi de la ceilalti si spui da, accept. Habar n-ai ce ai semnat, iti spui ca daca au semnat si altii atunci e ok si nu-ti mai pui probleme o vreme... pana mai cresti... daca ai noroc. Te intrebi cine a creat genialitatea, ce e aceea sclipire despre care vorbeste lumea, cu ce sunt eu mai special decat ceilalti? dece nu inteleg nimic din ce spun ei? de ce am mereu nevoie de intrebari ajutatoare? cine sunt eu? sunt neinteles, neintegrat in societate, sunt eu un exemplu de "asa nu"? De unde toate aceste intrebari si pentru ce? de ce intrebari si nu raspunsuri? e oare cineva care-mi poate raspunde?... da, cu siguranta, trebuie sa-l caut. Exista cineva, undeva, ascuns. Cineva care nu vrea sa iasa in evidenta. Cineva care stie c-am sa vin si am sa-l intreb de toate astea si e pregatit, stie exaact ce trebuie sa-mi spuna si ce-o sa-l intreb, stie exact cine sunt... pentru ca el sunt eu. El poate sa vada ce vad si eu, poate sa miroasa ce miros si eu si poate sa simta ce simt si eu, eu sunt el si el are sa ma invete ce e bine si ce e rau. De ce creste iarba si de ce e cerul albastru, de ce ploua, de ce iubim, de ce plangem, de ce ne bucuram, de ce existam... si nu-mi va da nici o explicatie, imi va spune pur si simplu si eu am sa-l inteleg, atat, nimeni nu va intelege aceasta conversatie. O discutie intre doi nebuni, atat, si-am sa fiu fericit, eliberat, constiicios, intelept, am sa vin sa va invat despre stele, luna, soare, mare, fericire, ploaie... am sa va invat tot ce stiu pentru ca asta-mi va fi menirea, sa va destainui tot ce stiu. D-aia m-a invatat el ca sa pot trimite mai departe si voi sa puteti schimba ceva, sa faceti lumea mai buna, mai spirituala, mai aproape de natura... mai aproape de noi.

Eu voi exista mereu pentru ca existenta mea consta in a FI. Eu nu voi fi material. N-am sa exist fizic. N-ai sa ma poti atinge oricat de tare ai vrea. Ai sa ma simti totusi in orice forma, culoare, miros, atingere... am sa fiu langa tine. Trebuie doar sa crezi in mine, sa nu te ascunzi, trebuie doar sa ma chemi si-am sa vin.

Crezi asta? e prea mult? ai posibilitatea sa schimbi vietile celorlalti, sa-i faci mai buni, mai aproape de ei, sa-i faci sa creada, sa gandeasca fara sa rationeze. N-o poti face printr-o revolutie, nu poti sa schimbi lucrurile peste noapte si d-aia iti trebuie rabdare si ajutor. N-o poti face singura dar O POTI FACE...

Un copil rau, nu-i place scoala, un golan, betiv de la 9 ani, violent, bataus si hot... si-a dezamagit parintii, i-a urat, i-a plans... si-a pus intrebari.

tu

Adorm, ma trezesc... sau nu... visez, te simt, te ascund... ma ascund...

... te iubesc... zici tu... si mai departe nu mai tin minte, ma blochez, te joci si eu te las... tu esti euforica iar eu n-am de gand sa te calmez, te las sa faci ce vrei, ba chiar ma transform intr-o papusa si te las sa te joci cu mine. Nimic nu mai exista si nimic nu conteaza, iar tu ma poti chinui cum vrei si orice-mi faci e o placere divina... visez o plaja pustie si noi naufragiati, iar tu ma chinui asa cum iti place, iar eu te iubesc, din ce in ce mai mult, fara sfarsit, o dragoste infinita...

oare exista o formula, o substanta care sa te dizolve si sa te pot inghiti si-n felul asta sa traiesti in mine? sa respiri prin mine, sa simti din mine, sa-mi poti atinge dragostea, s-o mirosi si s-o poti imbratisa? oare saliva mea poate face asta?... sau a ta?...

miros

Doamne ce-mi placea acel miros, nu stiam de unde sa-l iau. Oare a ce miroase? a iasomie, a copil, a lapte a dragoste... si toate la un loc. De unde vine acest miros? de unde sa-l iau si de ce-mi place atat de mult? si deodata realizez... miroase a tine. Miroase a flori, a carne frageda, a dragoste, a piele de copil, miroase a tristete, a puritate... mirosea a viata... miroase a mine.

Prietene!

Nu pot sa ma razbun pe tine. Incerc dar nu pot, in schimb, te fac responsabila de toate, tot ce-i rau ti se datoreaza. Ma transform intr-un virus sau o plaga, o boala, o epidemie sau doar un cancer. Am sa musc in carne vie, am sa distrug tot ce ati creat voi, voi cei ce mi-ati nascut demonul. Tot ce credeti ca-i bun va fi abominabil si desi veti suferi, aceea va fi fost singura voastra traire cu adevarat si daca voi fi gresit... oricum o meritati. Sunteti doar niste mitocani, sunteti niste criminali. Voi ati ucis dragostea si increderea... va meritati soarta.

Prietene, sufera alaturi de mine, simte-ma, uraste odata cu mine si chinuie-te in ritmul meu caci e tot ce ti-a mai ramas. Fii prietenul meu, umileste-i, caci isi merita soarta, ar trebui ucisi cu pietre... si tu la fel... Prietene, tu esti chintesenta lor.