Inca-ti caut sfarcul. Molfai dupa el si-ti balosesc tot sanul si pieptul. Sunt acelasi copil, sunt copilul tau si trebuie sa ma hranesti, chiar daca te doare.
Te musc de san, mi-au dat dintii si te musc. Tu plangi, te doare. Ma abandonezi.
Am sa mananc melci, radacini, organe, unghii, ficati, inimi...
Mananc inimi. Nu-mi plac. Ma hranesc dar imi provoaca greata. Si cu toate astea continui pentru ca trebuie sa ma hranesc si nu am altceva. Nu mai am optiuni. Nu-mi mai gasesc credinta. Sunt un cersetor. Traiesc din mila si visez sa fiu un nor... sau vant. As vrea sa pot sa fiu briza nu desert.... dar sunt doar un copil... abandonat.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment